Arnold Spirit, puștiul din romanul lui Sherman Alexie, e unul dintre cei mai ghinioniști puști pe care i-am întâlnit în romanele citite. Născut indian într-o Rezervație înconjurată de orașe rasiste, cu o familie în jurul său iubitoare, dar săracă lipit-pământului și cu vagi probleme cu alcoolul, Arnold s-a trezit în lumea aceasta cu multe probleme de sănătate. Vederea oribilă, operații multe pe creier și un aspect fizic, în general, care nu-l ajută decât să fie ciuca bătăilor și ironiilor tuturor membrilor comunității indiene.
Arnold însă e destul de inteligent, îi place școala și puțin baschetul. Are bafta de a avea un prieten bun, mai vânjos decât el, de fapt unul dintre cei mai mari bătăuși ai Rezervației. Așa că are cine să îi ia câteodată apărarea. Asta nu înseamnă că scapă ușor. Nu, deloc.
Însă ce faci când ajungi să realizezi că viaţa ta ca indian sărac, fricos, timorat în faţa albilor şi a fetelor nu are niciun viitor? Rişti totul, trădezi viaţa de zi cu zi a comunității, îți părăsești cel mai bun prieten și alegi un liceu dintr-un oraș învecinat. Un liceu doar pentru albi, la care de multe ori trebuie să ajungi pe jos pentru că părinții nu au bani de benzină. Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă e una dintre cărțile care te fac să râzi și să plângi fără să apuci să dai pagina. O poveste tristă, însă cu multe momente amuzante și un mesaj pozitiv. O poveste despre speranță și despre toate piedicile de netrecut care apar permanent în viața noastră. Nu e o carte pentru copii, însă e perfectă pentru adolescenți și adulți.