Jurnalele, cărțile de tip memoir și orice fel de biografii aduc cu sine această senzație a pătrunderii în intimitatea unei vieți. Discuția despre cât e adevăr și cât e ficțiune în acest tip de scrieri este un subiect vechi, iar opiniile sunt, desigur, de ambele părți ale dezbaterii. Însă este un element care, fără să vrea autorul, devine criteriul central: onestitatea, sau doza de onestitate pe care o poate recunoaște un cititor cu un jurnal în mână.
Ioana Pârvulescu scrie o serie de articole care devin, fără intenție, radiografia propriei vieți între 2001 și 2009. Descoperim în această carte primii ani ai secolului 21 într-o serie de evenimente și gânduri, în Bucureștiul de atunci, în redacții de ziare și în dinamica vieții la bloc. Toate acestea, deși momente încărcate de subiectivitate, par a fi și ale noastre, aproape că au ceva din universalitatea începutului de secol în oricare oraș din România.
De aceea, Întoarcere în secolul 21 este o carte de avut pe noptieră, care cercetează un mod special de a privi evenimente banale care devin miraculoase, ori idei care par trecătoare ca un gând simplu despre imaginea unui parc în zorii zilei, imagine care rămâne de fapt cu tine până târziu și care poate modifica felul de a privi către oricare parc de oriunde.
Ioana Pârvulescu, inevitabil, va scrie și despre cărți – dedică întreaga parte a II a a volumului, lumii literare, o lume care la începutul secolului 21 era plină de vervă, de discuții inepuizabile, de gânduri care încep cu oare cum e să – scrii un bestseller, să scrii un roman prost și să ai vânzări extraordinare, ori ce ar fi dacă nu s-ar pune atât de multă presiune pe operele de debut.
Oricând vrei să-ți distragi atenția de la cotidianul propriu, poți să încerci cotidianul din această carte, s-ar putea să descoperi că oricâtă neliniște ar fi în preajma noastră, e preferabil să nu uităm să râdem.
