O dragă cunoștință din mediul academic îmi spunea acum ceva timp că e absurd că cercetarea serioasă rămâne închisă într-un cerc elitist care se produce și se auto-laudă. Cartea este o ieșire din circuit, în fapt o teză de doctorat adaptată pentru publicul larg. 

 

Subiectul este unul generos, dar autorul nu se pierde, ci construiește migălos și structurat fiecare valență atinsă. Cuceritor modul de exemplificare cu analogii din teatru, cinematografie, concepte matematice, teorie literară, pictură, beletristică, psihologie, mitologie, religie, politică, toate împletite cu filosofie. Inedită și strecurarea în carte a unor coduri QR ce conduc spre un podcast ce vine cu explicații suplimentare la capitole.

 

Personal, nu a fost o lectură facilă, pe alocuri am mai pus mâna pe dicționar ca să asimilez anumite concepte. Cartea nu se poate înțelege prin fragmente, ci studiată pentru a înțelege optica lui Mihnea Măruță asupra identității virtuale.

 

Totuși aleg să spicuiesc:

 

„Dacă sinele ar fi un vas de lut, stoicii ar munci toată viața să-l umple. Noi, cei de azi, nu contenim a-l arăta altora din toate unghiurilor posibile, mai ales când n-am turnat cine știe ce substanță înăuntru. Simulăm că vasul nostru ar conține ceva doar pentru că există."

 

„Ne iluzionăm că ne-am afla „în centrul lumii", în „inima realității", însă după ce conștiința ne este ocupată de scrolling, ea nu mai zăbovește nicăieri, ci caută, ca pe un drog, noul ca nou și excitația neuronală ca răsplată reînnoită."

 

„Dacă ai o identitate confuză, dacă această identitate este în formare (ca în cazul adolescenților) sau nu s-au cristalizat din varii motive, atunci faptul că petreci foarte mult timp în rețea stimulează transformarea propriei audiențe, a urmăritorilor tăi, în instanță morală și psihică."

 

Nicidecum self-help, nici filozofie pură, nici analiză completă, cartea ajuta totuși la a înțelege mai bine fenomenul, cu implicații deloc simple, ba chiar greu de imaginat.