Santiago Biralbo e un pianist genial, pentru care jazzul și spectacolele din barurile de noapte reprezintă tot ce e mai important în viață. Însă într-o noapte, într-unul din barurile celebre din San Sebastián în care cântă Biralbo, își fac apariția Lucrecia, o femeie fatală și misteriosă, alături de soțul ei, un individ celebru pentru relațiile sale cu piața neagră a operelor de artă. Biralbo se îndrăgostește subit, însă Lucrecia dispare lăsând în urmă o adresă din Berlin. De aici începe calvarul lui Biralbo, căutările sale infinite, așteptarea unui semn din partea Lucreciei, o șansă de a mai cânta pentru ea la pian jazzul cel mai bun din cariera sa.
Intriga se complică și Molina reușește să dea unei povești de dragoste, în mare parte ratate, acel aer misterios de roman noir. Lucrecia e amestecată alături de soțul ei într-o afacere urâtă care ascunde crime, organizații secrete și câțiva indivizi hotărâți să-și dedice întreg timpul pentru a pune mâna pe un tablou celebru dispărut. Fără să știe, Santiago Biralbo e implicat și el în aceste afaceri întunecate, așa că devine o țintă pentru traficanți și destinul său o ia pe o cale sumbră, cu nopți pierdute în hoteluri jegoase, așteptând un semn de la Lucrecia sau de la cei care vor să-l ucidă.
„Iarna la Lisabona” e un roman lent, cu o scriitură expresivă, bogată în detalii și metafore. Amintește de romanele lui Dashiell Hammett, însă proza lui Muñoz Molina e una de cea mai bună calitate, de prim rang în literatura spaniolă actuală.
