Avocatul Feliciano e sigur pe el că a dat lovitura. Invenția sa – nici mai mult și nici mai puțin decât un prototip nou de ghilotină – nu are cum să nu fie cumpărată de celebrul revoluționar Francisco Villa, general în armata de temut a celor care vor să răstoarne guvernarea mexicană.

Și Feliciano are dreptate, ghilotina lui are mare succes. Ceea ce nu știa însă e că Villa îi va oferi onoarea de a face parte din armata lui și nu un „sac” de bani. Ori Feliciano nu e tocmai omul potrivit pentru război. Mic de statură, îndesat, cu o chelie avansată, cu origini mai mult decât burgheze, făcând parte chiar din rândul dușmanilor revoluției, noua ofertă pe care nu o poate refuza îi va face zile fripte. Singura lui bucurie: șansa de a arăta lumii cât de bună e ghilotina și cât de repede zboară capetele sub tăișul lamei.

Arriaga scrie un roman despre un personaj legendar din istoria Mexicului, acest Pancho Villa, lider respectat de adversari, sângeros și dur, în același timp un om simplu și un bun cunoscător al strategiei militare. Însă interesul prozatorului nu se îndreaptă neapărat către revoluția lui Villa și nici către faptele sale de vitejie. Cu mult umor negru și multă ironie, Arriaga povestește aventurile avocatului Feliciano și a celebrului său escadron – Escadronul Ghilotina. O mână de oameni puși să pună la muncă mașinăria de ucis rapid pentru a arăta dușmanilor puterea armatei lui Villa și măiestria prin care își condamnă la moarte inamicii. Ghilotina devine un obiect de propagandă, un soi de operă de artă infernală, ridicându-l la loc de cinste pe creatorul ei, dar și bântuindu-i nopțile cu o serie de coșmaruri prevestitoare. În fond, ghilotina e o mașinărie dedicată morții, iar moartea nu are prieteni sau dușmani.