Un prieten m-a întrebat de ce tot citesc memoriile celor care au stat lângă acest dictator malefic și diabolic. „Tocmai pentru că eu cred că mulți istorici l-au mitizat și pentru că aș vrea să-mi dau seama la timp dacă un astfel de om va mai apărea în timpul vieții mele“, i-am replicat.

Tonul lui Heinz Linge nu este nici răzbunător, nici apologetic. Hitler, așa cum îl prezintă Linge, este un om normal, apăsat de decizii grele, un om bolnav care se chinuie să-și ascundă boala și slăbiciunea în fața subordonaților, un om ordonat și inteligent, crud și neiertător. Spre deosebire de alți memorialiști care și-au scris viața din preajma cancelarului german, Heinz Linge nu are motive să-l demonizeze pentru că nu are crime în spate, crime pe care să le justifice aruncându-le în seama Führer-ului și influenței acestuia.

Ochii lui Hitler nu l-au hipnotizat niciodată. În schimb, l-a considerat un geniu. Credință fermă și nestrămutată.

Relația cu Eva Braun, motivele pentru care storurile erau trase întotdeauna la ferestrele trenului cu care circula Hitler, mitul testiculului unic, precum și multe alte bizarerii sau legende care au circulat cu privire la persoana șefului său, sunt tratate punctual.

Un volum de memorii pe care-l recomand deoarece vine din partea unui om care, deși a fost lângă Hitler, își permite să fie onest în relatări și oferă o incursiune interesantă în intimitatea Fuhrer-ului, nefiind implicat direct în crimele naziste