Volumul Casele vieților noastre este prezentat ca fiind o antologie de texte. Pentru cei născuți în jurul anilor 1990, chiar puțin înainte, cuvântul antologie poate încă să dea fiori pe șira spinării și să readucă în memorie senzație de cărți groase cu texte lungi de pregătit pentru examene. Această carte nu e așa, ba dimpotrivă e cu texte savuroase și pregătite să acapareze gânduri de îmbrățișat și simțiri de gândit.

Prefața acestei cărți este semnată de Ioana Pârvulescu, iar printre foile cărții se află texte semnate de Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu sau Tania Radu. Și alții. Un titlu care spune multe în doar trei cuvinte Casa vieților noastre despre care spune autoarea din introducere că se transformă în casa iubirii noastre, ale unei aceleiași iubiri, ca și cum e casa unei aceleiași vieți.

 ”Cei mai mulți ne mutăm de multe ori, de-a lungul vieții şi, de la o singură casă luată cu noi la prima plecare, ajungem, cu timpul, după toate peregrinările prin lumea mare, să purtăm înăuntrul nostru un adevărat orășel plin de povesti, așa cum este şi cel ridicat de la sine în aceste pagini. Oare nu te simți acasă în orice carte bună, adică liber şi în același timp ocrotit, niciodată supravegheat, dar în permanență vegheat? Din fericire, ușile cărților nu sunt încuiate. Nici chiar atunci când în carte se află case adevărate, cu uși adevărate. Cititorului nu-i rămâne decât să le deschidă una câte una, să-şi lase grijile în prag şi, pur şi simplu, să se simtă peste tot şi unde vrea acasă.”  Scrie Ioan Pârvulescu, chiar în primele pagini.

Puține lucruri mai sunt de spus după o așa introducere. Casele vieților noastre, o carte cu scrieri și povești pentru oameni mari care se pot face mici în fața unor pagini cuceritoare. Mici și cuceriți.