Despre cameleon se știe că este acel animal simpatic și jucăuș care își poate schimba culoarea în cea a locului pe care stă. Dacă se așează pe o frunză se face verde, dacă se cațără pe trunchiul unui copac se face maroniu, dacă plonjează în zăpadă se face alb. Această abilitate îi este foarte folositoare pentru a se ascunde de prădători. Numai că, uneori, cameleonul mai și abuzează de puterile sale. Așa cum s-a întâmplat atunci când a ajuns la Zoo și, minunându-se de celelalte animale, a vrut să aibă și el câte ceva din fiecare. Așa a ajuns el mare cât un urs polar, dar cu aripi și picioare de flamingo. Așa s-a ales și cu o coadă de vulpe, cu înotătoare de pește, cu coarne de cerb, gât de girafă și câte și mai câte, până când din ceea ce era el nu a mai rămas decât... foamea. Numai că, din cauza noii sale înfățișări, îi era efectiv imposibil să vâneze vreo muscă, hrana lui preferată. Așa că și-a dorit să redevină el. Și dorința i-a fost îndeplinită, spre nenorocul musculiței care, se vede treaba, fusese destinată să-i servească drept prânz.  

Povestea cameleonului poznaș s-a încheiat cu bine. Iar el a învățat o lecție nouă: niciodată să nu îți dorești să fii altceva decât ceea ce ești. Lecție valabilă nu doar pentru el, ci și pentru celelalte animale și mai ales pentru oameni. Pentru că nu întâmplător fiecare animal și fiecare om este diferit și unic în felul său. Ci pentru că fiecare ființă de pe pământ, plantă, animal sau om are rostul său în lume și nu și-l poate îndeplini decât rămânând ceea ce este și folosindu-se de calitățile ce i-au fost dăruite la naștere.