Atras fiind fără cale de rezistență de acest titlu minunat – Blues pentru găurile negre, am decis pe loc să citesc acest volum de popularizare a științei. Știu unele lucruri despre astrofizică, am câteva idei despre ce înseamnă găurile negre. Nu știam însă mai nimic despre undele gravitaționale, așa că subiectul și titlul au fost perfecte pentru a-mi stârni curiozitatea. Și nu cred că am greșit deloc.

Ceea ce o să vă surprindă când citiți cartea Jannei Levin e în primul rând modul în care este scrisă. Da, e o carte de popularizare, există nenumărați termeni știițifici, teorii și mecanisme explicate de-a lungul cărții pe care un cititor obișnuit ca mine le înțelege mai mult sau mai puțin. Însă miza cărții nu e cea de a explica avansul teoretic și științific în explorarea și înțelegerea universului, ci modul în care oamenii realizează acest lucru. Și să-i prezinte cititorilor pe acești oameni.

Cartea reia o jumătate de secol în care niște teoreticieni vizionari au încercat să transpună teoriile lor în aparate experimentale care să le valideze ideile. Vorbim aici de ideea de undă gravitațională, acele unde propagate prin spațiu în urma coliziunii a două găuri negre, de pildă. În momentul în care se teoretiza existența undelor, nici măcar găurile negre nu erau dovedite prin observație, fiind, la rândul lor, subiect de dispută, neîncredere și controverse. Janna Levin realizează portretele și traseul biografic al principalilor protagoniști ai acestui experiment, numit mai târziu LIGO, care ar fi urmat să înregistreze de pe Pământ vibrația cosmică și să confirme astfel teoriile fizice.

Așa că întreg volumul e o carte de aventuri în care personajele principale luptă pentru ideile și crezul lor, au dificultăți, se ceartă, se despart și uneori se urăsc, alteori eșuează în a-și valida experimental ideile. E o luptă ce durează de mai bine de jumătate de secol, antrenează universitari și cercetători din mai multe țări și dovedește că doar răbdarea, puterea în convingerile proprii și colaborarea între oameni, fie ei geniali, egoiști și incredibil de dificili, aduce rezultate. În data de 14 septembrie 2015 instalațiile care au costat multe zeci de milioane de dolari au înregistrat pentru prima dată undele gravitaționale. Prin urmare e o poveste frumoasă care se termină cu happy-end. La fel de bine însă putea fi o poveste fără sfârșit, scrisă cu aceeași pasiune, emoție și implicare.