Preocuparea de bază a domnului Juarroz este gândirea. Fiecare aspect al vieții sale și al lumii ce îl înconjoară capătă în vârtejul raționamentelor sale valențe nebănuite, inaccesibile omului de rând, profanului în arta gândirii. Dar pentru el, inițiatul, totul are un sens și o logică de nezdruncinat. Domnul Breton își ia sieși un amplu interviu despre literatură și viață. Dar, fie că Breton reporterul e prea incomod, fie că Breton artistul e prea indolent, întrebările rămân mereu fără răspuns. Sau poate răspunsul este ascuns în întrebare. Domnul Kraus este cronicar politic. El consemnează sârguincios tot ce se întâmplă în lumea celor puternici. Adică a șefilor, căci fix datorită acestui cuvânt sunt ei atât de puternici, adică infailibili. Domnul Eliot ține conferințe despre poezie. Mai exact, alege câte unul, două versuri de la diverși  poeți și le despică, nu în patru ci în o mie, realizând ample exegeze menite să aducă lumină în mintea auditoriului său cu privire la obscurele tare ale poeziei. Surpriză! Printre poeții supuși ghilotinei raționale a domnului Eliot s-au strecurat  și doi poeți români, pe care însă vă las să îi descoperiți în carte. Iar domnul Swedenborg supune cercetării geometrice întreaga lume văzută precum și pe cea nevăzută. Căci, nu-i așa, totul se lămurește pe cale geometrică. Pe calea cea dreaptă a dreptei, a punctului și a infinitelor lor combinații. 

Așadar, viața în cartier „este complexă și are multe aspecte”, după cum spunea într-un alt context un actor român rămas anonim. Și este complexă mai ales pentru că fiecare locuitor al cartierului dezbate probleme cât se poate de complexe. Nici nu mai contează la ce rezultate ajunge fiecare. În fond, așa-i în gândire: contează doar raționamentul. Restul e... portretul unei lumi ce ține busola vieții cu susul în jos.