William Saroyan este un prozator şi dramaturg american, inclus de cele mai multe ori în familia scriitorilor americani marcanţi din perioada Marii Despresiuni. A fost fiul unui imigrant armean , preot presbiterian şi proprietarul unei mici podgorii, şi, rămas fără tată la trei ani, a crescut într-un orfelinat din Oakland, California. La 15 ani a abandonat şcoala şi după ce citise câteva dintre scrierile tatălui său, a hotărât că vrea să devină scriitor. Până să devină cât de cât cunoscut, a schimbat nenumărate slujbe şi abia în anii ’30 a publicat primul volum de povestiri. Proza care l-a scos din anonimat a fost The Daring Young Man on the Flying Trapeze, apărută în 1934 în revistaStory, cu titlul unui cunoscut cântec din epocă. Cu banii aduşi de antologia celor mai bune povestiri din acea perioadă, în care a fost inclusă şi The Daring Young Man on the Flying Trapeze, a plecat într-o călătorie în Europa şi Armenia, şi amintirile din această perioadă se regăsec, ficţionalizate, în proze de mai târziu, dar şi în volumele de memorii şi însemnări.
Multe dintre cărţile şi piesele de teatru scrise de Saroyan sunt bazate, de altfel, pe experienţele lui personale, pe amintirile de copil sărac din comunitatea de imigranţi armeni din California sau de puşti nevoit să-şi câştige singur existenţa acceptând slujbe umile. Cu toate astea, scrierile sale sunt străbătute de un aer optimist şi de încrederea în fondul bun al umanităţii, aspecte pentru care cărţile lui au fost criticate ca fiind prea sentimentale, mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial .
A fost un scriitor prolific şi pe lângă un număr impresionant de piese de teatru, a scris şi volume consitente de proză scurtă, memorii şi eseuri. Cel mai cunoscut roman al lui rămâne Comedia Umană (1943), roman plasat într-un sătuc din San Joaquin Valley şi avându-l ca protagonist pe Homer, un funcţionar de la poştă, prin ochii căruia sunt redate poveşti de viaţă din comunitatea micuţă din California, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A câştigat premiul Pulitzer pentru dramaturgie cu piesa The Time of your Life (1939), dar l-a refuzat pe motiv că nu recunoşte dreptul la judecăţi de valoare decât profesioniştilor din breaslă. A accepat în schimb premiul acordat de New York Drama Critics Circle pentru aceeaşi piesă. Din 1958 a trăit mai mult la Paris, într-un echilibru financiar mereu instabil, în special din cauza patimii pentru jocurile de noroc.
My Name Is Aram (1940), One Day in the Afternoon of the World (1964) sau The Man With The Heart in the Highlands and other stories (1968) sunt câteva dintre cele mai populare şi mai apreciate volume de proză, iar dintre piese, The Paris Comedy, The London Comedy, ambele publicate în 1960 şi Settle Out Court au avut parte de cele mai multe montări în Europa. Multe dintre piesele sale nu au fost însă niciodată puse în scenă.
