Viaţa lui Venedikt Erofeev (1938–1990) a fost cea a outsiderului perfect: fiul unui supravieţuitor al Gulagului a încercat să studieze filologia la Moscova, însă a fost exmatriculat pentru că nu participa la antrenamentele militare. A încercat să meargă la alte institute, de unde însă a fost exmatriculat pentru „comportamente amorale”, respectiv pentru încăpăţânarea de a rămâne un liber cugetător.
Timp de aproape 20 de ani a trăit clandestin prin orăşele din Rusia, Ucraina, Belarus şi Lituania, ajungând până în Uzbekistan şi Tadjikistan, unde şi-a câştigat pâinea cu diferite munci necalificate.
Apucându-se de scris la 17 ani, Erofeev şi-a câştigat notorietatea de scriitor odată cu poemul în proză Moscova-Petuşki, textul despre călătoria intoxicată apărând pentru prima dată 1973, la Ierusalim. În Rusia, a văzut lumina tiparului abia în 1989. Povestea spune că în 1972 Erofeev a scris un roman despre compozitorul rus Dimitri Şostakovici, însă manuscrisul i-ar fi fost furat în timpul unei călătorii cu trenul.
