Traian D. Lazăr (n. 1941, Iacobeni, Botoşani) a absolvit facultatea de Istorie-Filosofie de la Universitatea Al.I. Cuza din Iaşi. A predat Istoria în învăţământul secundar şi la Colegiul Naţional I.L Caragiale din Ploieşti (după 1989). A publicat studii şi articole de istorie în volume colective: Anuarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, III, 1986; Arhivele Naţionale — Direcţia Judeţeană Prahova, VI, 2001; Gh. Buzatu (coord.), Iluzii, teamă, trădare şi terorism internaţional, 1940. Omagiu profesorului Ioan Scurtu, vol. II, Demiurg, Iaşi, 2010; Ivor Porter (1913-2012). Un englez în istoria României, Editura ICR şi Fundaţia culturală „Memoria“, Bucureşti, 2013, şi în reviste: Europa XXI, vol. XV-XVI, 2006-2007, Historia, Magazin istoric etc.
Este autorul unor cărţi de istorie: Iuliu Maniu şi serviciile secrete, Editura „Mica Valahie“, 2006; Jurnalul Regelui Mihai I de România, reconstituit după acte şi documente contemporane, vol. I: 1921-1940, Demiurg, Iaşi, 2011; Primarul şi primăria Ploieşti la 1960 (în colaborare cu Petre Vâlcu), Editura „Ploieşti-Mileniul III“, 2014; Constantin Mănescu şi vechea mişcare socialistă, Editura „Ploieşti-Mileniul III“, 2015, şi al unor volume de istorie şi critică literară: I.L. Caragiale şi N. Iorga în noi ipostaze, „KartaGraphic“, 2012; Noutăţi de istorie şi critică literară, „Demiurg“, Iaşi, 2013. A publicat articole de istorie şi critică literară în revistele: România literară, Convorbiri literare, Apostrof, Cultura, Cronica Veche, Viaţa Românească etc. În 2015, a obţinut Premiul pentru Istorie Literară al revistei Convorbiri literare.
