Nicolae Strâmbeanu (n. 1956) a scris aproape două decenii în secret la primul său roman, dar a debutat ca autor de fantezii tehnice, conform ocupaţiei sale de bază. De altfel, susţine că între cercetarea ştiinţifică universitară, pe care a practicat-o bună parte din viaţă, şi literatură există o identitate de abordare a căutării în memoria şi inventivitatea proprii, ca şi în afara lor. În consecinţă, jocul de-a şcoala, început odată cu primele cuvinte aşternute pentru persoana lui de mulţi dintre locuitorii Republicii Literelor, continuă în pas alert şi de aceea crede că toate întîmplările trăite, auzite doar de la alţii sau imaginate merită miracolul prefacerii pentru el şi pentru mulţi alţi curioşi.
A mai publicat: Evanghelia după Araña (2004, roman distins în 2005 ex aequo cu Premiul pentru debut al Fundaţiei Anonimul/revista România literară), Scrisoarea pe care nu o vei citi niciodată (2006, roman nominalizat în 2007 la Premiul „Cartea anului pentru liceeni” de revista Cuvîntul şi la Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România), Turnul de apă (2008, roman nominalizat în anul 2009 la Premiul naţional pentru proză al Ziarului de Iaşi), Răcani, pifani şi veterani (Cum ne-am petrecut armata) (coautor, 2008, povestiri, coord. Radu Paraschivescu), Psaltirea profană (2009, poeme).
