"La numai douazeci de ani, Agrippa a fost retinut de niste seniori francezi pentru a lucra in arta Chrysopeei; doi ani mai tarziu, publica si explica dificila si obscura carte a lui Reuchlin De verbo mirifico; vorbea opt limbi; a fost ales de cardinalul de Sainte‑Croix pentru a participa la Conciliul ce urma sa aiba loc la Pisa; Papa i‑a scris o scrisoare de incurajare pentru a continua si a duce la bun sfarsit ceea ce incepuse; in Franta, cardinalul de Lorena a tinut sa fie nasul unuia dintre fiii sai; un marchiz din Italia, regele Angliei, cancelarul Mercur Gatinaria si Margareta, printesa de Austria, l‑au chemat, in acelasi timp, in serviciul lor; in sfarsit, a fost prieten cu patru cardinali, cu cinci episcopi, precum si cu toti oamenii celebri ai vremii, ca Erasm, le Fevre, d`Etaples, Trithemius, Capito, Melancthon, Capellanus, Montius si Cantiuncula.
De aceea, nu ma mira deloc ca Jacques Gohory il aseaza inter clarissima sui saeculi lumina; ca Lud. Wigius il numeste Venerandum Dominum Agrippam, literarumque omnium miraculum et amorem bonoru ; ca Wier, Melchior Adam si inca multi altii vorbesc despre el in termeni laudativi. Toate aceste demnitati il aseaza printre cele mai de seama personalitati ale veacului sau".
(G. Naude)
