Gânditor, om politic, economist, profesor, industriaş, sociolog şi publicist, Mihail Manoilescu, născut în 1891, a constituit o prezenţă puternică pe scena intelectualităţii şi a politicii româneşti din perioada interbelică şi până la moartea sa în 1950.
Absolvind ca şef de promoţie studiile Şcolii Politehnice, tânărul Manoilescu începe deja să îşi aducă importantele contribuţii în multe alte domenii, fiind remarcat de Nicolae Iorga încă de la primul său discurs politic, din 1918. Prima lucrare, Problema despăgubirilor de război şi, în special, a celor cuvenite industriei, îi apare în 1919, urmând ca doi ani mai târziu să îşi facă intrarea în politică, prin înscrierea în Partidul Poporului.
În numeroasele funcţii pe care le-a deţinut – subsecretar de stat, deputat, preşedinte al Comitetului român al Camerei Internaţionale de Comerţ, ministru, profesor de economie politică, preşedinte al Asociaţiei Inginerilor din România sau administrator al minelor Şorecani –, Manoilescu şi-a dovedit integritatea, rezistând chiar presiunilor regelui Carol al II-lea când acesta i-a cerut să intervină, ca guvernator al Băncii Naţionale, în „afacerea Blank”. Poziţia de ministru al Afacerilor Străine i-a prilejuit întâlnirea cu lideri politici precum Hitler sau Mussolini, în faţa cărora a susţinut interesele României.
Moare în 1950 la închisoarea din Sighet, după ce a fost arestat în mod abuziv de autorităţile comuniste. Familia sa, un catalizator important al energiilor sale încă din copilărie, a fost profund afectată, fiind înştiinţată de tragedie abia după opt ani.
Mihail Manoilescu propune o redefinire a conceptului de etică în volumul Etica politică, scris în limba franceză în perioada 1946-1947, între două arestări, şi tradus în română de soţia sa, Elena Vellan-Manoilescu. Autorul însuşi mărturiseşte că scopul acestei cărţi este „să formuleze cât mai corect posibil problematica moralei individuale în viaţa publică contemporană, pornind de la examenul sincer al lacunelor şi al inconsecvenţelor din etica politică actuală”.
Dintre cărţile publicate Problema despăgubirilor de război şi, în special, a celor cuvenite industriei (1919) Între ţărănism şi democraţie (1922) Refacerea economică prin exploatarea intensivă a petrolului (1923) Teoria protecţionismului şi a schimbului internaţional (1928; volum publicat la Paris cu titlul Théorie du protectionisme et de l’échange international şi, ulterior, în Portugalia, Marea Britanie, Italia sau Germania) Le siècle du corporatisme (Editura Alcan, 1934) Le parti unique, institution politique des régimes nouveaux (Paris, 1937) Încercări în filosofia ştiinţelor economice (1938) Rostul şi destinul burgheziei româneşti (1942) Memorii şi Tragica predestinare a geniului moldovenesc (postum, 1993)
