Michel Zévaco (născut în Corsica, Franța, în 1860), jurnalist anarhist și scriitor francez, autor de romane populare. Se stabilește la Paris când termină armata, în 1888, și devine ziarist, apoi secretar de redacție la L’Egalité, condus de socialistul revoluționar Jules Roques. Se prezintă fără succes la alegerile legislative din 1899, din partea Ligii Socialiste a lui Roques; în această perioadă face cunoștință cu Louise Michel și îi întâlnește pe Aristide Bruant și pe Séverine. Va sta de mai multe ori la închisoarea Sainte-Pélagie pentru articole despre libertatea absolută, în plină perioadă anarhistă. Este condamnat, la 6 octombrie 1892, de curtea penală din Seine pentru că a declarat într-o adunare publică la Paris: „Burghezii ne ucid prin înfometare; să furăm, să omorâm, să punem dinamită, toate mijloacele sunt bune pentru a scăpa de acest putregai“. Abandonează jurnalismul politic în 1900, după ce a încercat să-l apere pe Alfred Dreyfus. În același timp, revenirea la romanul‑foileton cu Borgia!, în 1900, publicat în ziarul lui Jean Jaurès, La Petite République Socialiste, este încununată de succes.
Zévaco scrie peste 1 400 de foiletoane (printre care, începând din 1903, Fausta, care îl aduce în scenă pe Pardaillan) pentru ziarul lui Jaurès, până în decembrie 1905, epocă în care se mută la Le Matin, al cărui foiletonist devine, împreună cu Gaston Leroux. Între 1906 și 1918, Le Matin publică în foileton nouă romane ale lui Zévaco. Înainte și după moartea lui apar zece volume cu aventurile lui Pardaillan tatăl și fiul. Moare la Eaubonne (Val d’Oise), în august 1918.
