Marcel (Max) Blecher (1909-1938) a fost un romancier român din aceeaşi generaţie cu Eliade şi Holban, fiind considerat principalul reprezentant al literaturii autenticităţii. textele sale sunt în mare parte autobiografice, Întâmplări din irealitatea imediată, Inimi cicatrizate şi Vizuina iluminată fiind cele mai reprezentative texte ale sale.
Max Blecher este unul dintre acei rari oameni care, nu cu intenţie sau cu ostentaţie, ci prin chiar viaţa lor — uneori, ca în cazul de faţă, foarte scurtă —, reuşesc să ne predea o lecţie nu tocmai comodă: decenţa suferinţei. Iar în literatura română este poate singurul autor care a jucat „până la ultimele jetoane“, relatând în timp real şi cu maximă luciditate, fie direct, la persoana I, fie la persoana a III-a, o experienţă a drumului către sfârşit ce depăşeşte cu mult limita comună a suportabilului şi a imaginabilului.
