Lewis „Lew” Wallace (n. 10 aprilie,1827 - d. 15 februarie, 1905) s-a născut într-o familie înstărită, tatăl său devenind ulterior guvernator al statului Indiana. Fiind un copil-problemă, tatăl său îl retrage de la şcoală la cincisprezece ani şi îl obligă să-şi câştige singur existenţa. Lucrează la o firmă de avocatură, apoi se înrolează în armată şi participă la Războiul mexicano-american (1846-1847) ca locotenent de infanterie. În 1848 devine membru al Partidului Democrat şi îşi termină studiile de drept începute înainte de război, iar un an mai târziu este primit în baroul de avocaţi din Indianapolis. Lucrează ca procuror, apoi în 1856 este ales senator şi va rămâne în această funcţie până în 1861, când izbucneşte Războiul Civil. Participă la război, fiind avansat general de brigadă.
În 1878 este ales guvernator al statului New Mexico, iar între 1881 şi 1885 este ambasador al Statelor Unite în Turcia. În 1873 apare primul său roman, Zeul cel drept, sau ultimul tzin, despre prăbuşirea imperiului lui Montezuma. În 1880 publică Ben-Hur (O poveste despre Hristos), iar în 1893 Prinţul din India, o reluare a poveştii jidovului rătăcitor. Moare în 1905, la Crawfordsville, Indiana.
