Liu An, adica printul Huai Nan, a fost nepotul fondatorului dinastiei Han si a murit in anul 122 i.H. El a editat faimoasele eseuri din lucrarea cunoscuta sub numele de Huai Nan Zi.
Mama printului Liu a fost o doamna de la curtea printului din Chao; ulterior a devenit concubina imparatului Kao. Dupa ce a dat nastere unui fiu, frumoasa femeie se sinucide. Copilul a fost luat de imparat, care i-a acordat vlastarului imperial titlul de "Printul Huai Nan”. Liu An, Printul Huai Nan, era inzestrat cu mari talente, drept care i s-au acordat numeroase audiente si a devenit un favorit al tatalui sau adoptiv. Hsiao Wen il pretuia foarte mult si i-a cerut sa scrie. Liu An a devenit foarte popular si toti oamenii de talent recurgeau la el. Avea o inclinatie catre daoism si ii atragea pe toti cei cu gusturi similare. Printre acestia din urma erau opt invatati faimosi. Acestia s-au adunat pentru a studia impreuna si au ales ca subiect dao si jen, iubire si dreptate. In felul acesta au fost scrise eseurile lui Huai Nan Zi. Tema lor de baza este inrudita cu principiile lui Lao Zi: wu wei, rolul vacuitatii, al seninatatii, etc. in viata. La conferintele lor ei discutau despre orice, cum se va vedea din titlurile celor 21 de eseuri. Gama cercetarilor era foarte larga, iar pentru demonstrarea teoriilor avansate istoria era scotocita cu de-amanuntul. Problema castigurilor si a pierderilor in urmarea lui dao era una din temele predilecte. Nu era nimic in cer si pe pamant care sa nu starneasca curiozitatea mintilor lor scrutatoare. Aceste investigatii exuberante in cele mai diverse domenii ale vietii, in cautarea unui model adevarat, sau altfel spus, exuberanta cercetare a naturii lui dao a fost cea care a dat cartii numele de hung lieh, "maretie si luminozitate".
