Poet și prozator, reprezentant de marcă al simbolismului în literatura română, s-a născut la Bacău la 17 septembrie 1881 sub numele Gheorghe Vasiliu, George Bacovia fiind un pseudonim literar. Urmează studiile primare și liceul în orașul natal, manifestă de timpuriu înclinații artistice. În 1903 se înscrie la Facultatea de drept din București pe care o abandonează un an mai târziu. Alexandru Macedonski îl debutase deja în Literatorul cu poezia Și toate (1899), semnată V. George. Între 1907-1911, urmează dreptul la Iași, dar nu va profesa avocatura. Este, pe rând, profesor suplinitor, copist și ajutor de contabil. Trimite poezii la revista lui I.M. Rascu Versuri și proză, dar și la Flacăra, Arta, Romanul literar. Este editor al revistei Orizonturi noi (1915).
În 1916 debutează editorial cu volumul Plumb (premiul Ministerului Artelor în 1923). În timpul Primului Război Mondial este evacuat la Iași împreună cu arhiva ministerului. Din 1917 până în 1920 este funcționar în București. Scoate o nouă revistă literară, Ateneu cultural (1925), iar un an mai târziu publică cel de-al doilea volum de poezie, Scântei galbene. Tot acum apare volumul de proză Bucăți de noapte. În 1928, se căsătorește cu poeta Agatha Grigorescu. Publică al treilea volum de poezie, Cu voi (1930). Obține în 1932 o pensie din partea Societății Scriitorilor Români, iar în 1934 este distins, alături de Arghezi, cu Premiul național pentru poezie. În 1936 apare un nou volum de poezii, Comedii în fond, iar în 1944 își strânge scrierile într-o ediție de Opere. Ultimul volum antum e Ștanțe burgheze (1946). După instaurarea regimului comunist, poetul este din ce în ce mai puțin prezent în presa literară. În 1956 i se conferă Ordinul Muncii clasa I. Postum, Agatha Grigorescu Bacovia îi adună poeziilor scrise după 1947 în volumul Ștanțe și versete (1970). Prima ediție completă de poezie și proză (cuprinzând și romanul neterminat Dintr-un text comun) e publicată în 1978, sub titlul Opere, în îngrijirea lui Mihail Petroveanu și a Corneliei Botez.
