Ales membru al Academiei Franceze la 13 decembrie 2001, în fotoliul lui Jacques Laurent (fotoliul al 15-lea), Frédéric Vitoux este Cavaler al Legiunii de Onoare, Ofiţer al Artelor şi al Literelor şi Comandor al Ordinului Meritului al Republicii Italiene.
Frédéric Vitoux s-a născut la 19 august 1944 la Vitry-aux-Loges (Loiret). A făcut studii secundare la şcoala Masillon, apoi a urmat liceul Charlemagne din Paris. Înscris în clasa de matematică superioară la liceul Charlemagne după bacalaureat, el preferă să se pregătească pentru a intra la IDHEC (Institutul de înalte studii cinematografice), apoi se orientează spre studii literare: licenţă în litere la Sorbona, apoi doctorat de ciclul al 3-lea, în 1968, cu o teză consacrată lui Louis Ferdinand Céline – aceeaşi teză care, sub o formă remaniată, apare la Gallimard în primăvara anului 1973, în colecţia „Les Essais" (Eseuri) sub titlul Louis Ferdinand Céline, Misère et parole (Louis Ferdinand Céline, Mizerie şi cuvânt).
Paralel cu studiile, colaborează în mod regulat la revista de cinema „Positif ” (Pozitiv) începând cu anul 1966.
În septembrie 1973 apare la Gallimard primul său roman Cartes postales (Cărţi poştale). În 1974, colaborează la ziarul recent apărut Quotidien de Paris (Cotidianul de Paris), în calitate de critic literar, apoi, patru ani mai târziu, se alătură echipei redacţionale a revistei Nouvel Observateur (Noul Observator) în calitate de critic literar, apoi critic cinematografic şi, foarte repede, cronicar literar specializat în domeniul extern. A lucrat în domeniul editorial, în calitate de consilier literar la Editura Stock, în anii 1970, apoi în comitetul de lectură la Editura Calmann-Lévy, până la începutul anilor 1990.
A publicat şi eseuri: un studiu biografic asupra lui Rossini, o lucrare despre Veneţia şi mai multe cărţi dedicate lui Céline, în special Bébert le Chat de Louis Ferdinand Céline (Bebert Pisica lui Ferdinand Céline) în 1976 şi La Vie de Céline (Viaţa lui Céline) în 1988, care a primit bursa Goncourt pentru biografie, premiul Femina-Vacaresco şi premiul pentru critică al Academiei Franceze. Frédéric Vitoux a scris, de asemenea, scenarii şi dialogurile unei adaptări foarte libere a romanului Sans famille (Fără familie) de Hector Malot, difuzat pe canalul de televiziune France 2 în decembrie 2000, şi scenariul unei adaptări mai puţin libere a lui Robinson Crusoe, tot pentru France 2, doi ani mai târziu.
Alte cărţi publicate: Sérénissime (Serenissimul) (1990), premiul Valéry-Larbaud Charles et Camille (Charles şi Camilla) (1992), Marele Premiu pentru Roman al oferit de primăria din Paris La Comédie de Terracina (Comedia de la Terracina) (1994), Marele Premiu al Academiei Franceze.
