logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei

Vezi mai multe
produse din:

Vezi toate cărţile

Autor \ Nicolas Flamel

Raftul Cartepedia

Nicolas Flamel

Vezi toate cărţile

BIOGRAFIE

 

Nicolas Flamel s‑a nascut cel mai probabil in jurul anului 1340 (desi exista si surse care indica 1330 ca data a nasterii sale), in localitatea Pontoise, aflata la sapte leghe departare de Paris, si a murit in 1418. In ciuda "mijloacelor reduse" ale parintilor sai, Flamel primeste o buna educatie si invata "putina latina".

Inca din tinerete, Nicolas s‑a ocupat cu copierea manuscriselor, slujba in care s‑a dovedit foarte destoinic si astfel a ajuns sa detina propriul atelier in Paris. Aici se ocupa nu numai cu copierea unor vechi manuscrise, ci si cu comertul cu carti vechi. De asemenea, si‑a diversificat munca, devenind librar‑jurat, adica negustor insarcinat sa vanda copiile manuscriselor originale sub supravegherea Universitatii din Paris, in fata careia prestase un juramant.

Ajungand la o situatie materiala infloritoare, si‑a permis sa angajeze cativa copisti. In felul acesta, i‑a ramas mai mult timp pentru a se adanci in studiul vechilor manuscrise si treptat a devenit pasionat de alchimie si hermetism.

In jurul anului 1370 se casatoreste cu Perenelle, o vaduva ce detinea o mica proprietate in Paris. Impreuna au format un cuplu ideal, marturie stand numeroasele referiri ale lui Flamel la sotia sa, in toate lucrarile pe care le‑a scris, si durerea care razbate din paginile acestora atunci cand se refera la moartea ei.

In jurul varstei de 35 de ani Flamel intra in posesia unui manuscris rar, Cartea lui Abraham Evreul, care avea sa ii schimbe intreaga viata. Pentru a putea descifra aceasta carte, va consulta pe unii din carturarii epocii si va intreprinde diverse calatorii. In 1382, urmand indicatiile din carte, Flamel reuseste, dupa ce in prealabil efectuase operatii alchimice timp de mai bine de 20 de ani, sa desavarseasca Opus Magnum. Ulterior, repeta aceasta operatie de inca doua ori, pentru ca, spune el, "imi facea foarte mare placere sa vad si sa contemplu in vase lucrarile admirabile ale Naturii".

Impreuna, cei doi soti, detinatori ai unei averi considerabile pentru acele vremuri, intemeiaza si asigura o renta permanenta pentru nu mai putin de paisprezece spitale din Paris. De asemenea, construiesc trei capele, ofera donatii si rente pentru sapte biserici, carora le repara si cimitirele, si fac mult bine vaduvelor, orfanilor si oamenilor saraci in general. Cei doi au continuat aceasta activitate filantropica pana la moartea lui Perenelle. Atunci Nicolas Flamel, ramas singur, se dedica scrisului. Recunoscator pentru cunoasterea dobandita, nu o pastreaza numai pentru sine, ci o pune si la dispozitia celor care ar dori sa il urmeze pe calea ilustrata de enigmaticele figuri ale cartii lui Abraham Evreul.

In urma lui Flamel au ramas o serie de marturii in piatra, asezate de el in diferite locatii din Paris, si, mai ales, cele asternute pe hartie. Acestea sunt:

- Cartea figurilor hieroglifice;

- Marea explicatie a Pietrei filosofale. Pentru transmutarea tuturor metalelor.

- Mic tratat de alchimie intitulat Sumarul filosofic (lucrare redactata in 960 de versuri);

- Dorinta dorita;

- Breviarul;

- Cartea spalarilor;

- Testamentul lui Nicolas Flamel;