Emil Suciu s-a născut în 1950, la Târgu-Mureş. Studii liceale la Târgu-Mureş şi Aiud (1969), licenţiat al Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale, Secţia limba turcă, din cadrul Universităţii din Bucureşti (1973). Doctor în filologie (1984). În paralel cu o carieră militară meritorie, culminând cu funcţia de ataşat român al apărării în Ungaria şi apoi în Turcia - funcţie de pe care a ieşit în rezervă (2005) -, şi-a urmat menirea de lingvist, pe care o continuă şi în prezent. Domenii de cercetare: influenţa turcă asupra limbii române, istoria limbilor română şi turcă, onomastică românească, toponimie turcă, formarea cuvintelor în limbile română şi turcă.
Cărţi: Cuvinte româneşti de origine turcă, Bucureşti, 2006; Condensarea lexico-semantică, Iaşi, 2009; Influenţa turcă asupra limbii române. I. Studiu monografic, Bucureşti, 2009; II. Dicţionarul cuvintelor româneşti de origine turcă, Bucureşti, 2010; Drama iugoslavă - culisele unui incendiu tragic, Bucureşti, 1992. În colaborare: Contribuţii la istoria limbii române literare, secolul al XVIII-lea (1688-1780), Cluj-Napoca, 2000; Romanische Sprachgeschichte / Histoire linguistique de la Romania, Berlin - New York, 2009. Zeci de studii, articole şi recenzii publicate în reviste de specialitate.
