David Hume (1711-1776) a fost un filosof, istoric, economist și eseist scoțian, cunoscut mai ales pentru empirismul și scepticismul său filosofic. A reprezentat una dintre cele mai importante figuri din istoria filosofiei occidentale și a Iluminismului scoțian.
Hume este de obicei asociat cu John Locke, George Berkeley și alții în cadrul empirismului britanic. Opera și gândirea sa i-au influențat, printre alții, pe Immanuel Kant (care spunea că analiza humeană a cauzalității a fost cea care l-a trezit din „somnul dogmatic") și pe Albert Einstein, care spunea că a fost inspirat de Hume când a formulat teoria relativității. Printre operele majore ale lui Hume se numără: A Treatise of Human Nature (Tratat asupra naturii umane), 1739; An Inquiry concerning Human Understanding (Cercetare asupra intelectului omenesc), 1748; An Inquiry concerning the Principles of Morals (Cercetare asupra principiilor moralei), 1751; History of England (Istoria Angliei), 1754; The Natural History of Religion (Istoria naturală a religiei), 1757; Dialogues concerning Natural Religion (Dialoguri asupra religiei naturale) postum, 1779.
Multe dintre argumentele formulate și temele discutate în aceste lucrări sunt încă dezbătute în literatura filosofică actuală.
