Unul dintre cei mai iubiţi scriitori francezi contemporani, Daniel Pennac s-a născut în 1944, în Maroc. Şi-a petrecut copilăria în Africa şi în Asia. A obţinut licenţa în litere la Nisa şi, aşa cum el însuşi declara, „de vreme ce nu voiam să mă fac ziarist, am devenit profesor de franceză”.
Debutează în 1973 cu un pamflet intitulat Cui serveşte serviciul militar? În 1979 scrie împreună cu românul Tudor Eliad două romane politice burleşti în maniera lui Ilf şi Petrov: Copiii Ialtei şi Moş Crăciun. În 1985, după o călătorie în Brazilia şi în urma unui pariu, publică la prestigioasa editură Gallimard romanul La căpcăunii veseli (Polirom, 2002, 2012), actul de naştere al celebrului Benjamin Malaussène. Îi vor urma Zîna carabină (1987; Polirom, 2003), Micuţa vînzătoare de proză (1989; Polirom, 2004), distins cu premiul Livre Inter, Domnul Malaussène (1995), Domnilor copii (1997, ecranizat în acelaşi an), Fructele pasiunii (1999; Polirom, 2004) şi Dictatorul şi hamacul (2003; Polirom, 2005, 2014), romane ale căror tiraje depăşesc un milion de exemplare. Pennac este, de asemenea, autorul unui eseu extrem de hazliu intitulat Ca un roman (1992), în care le aminteşte celor care poate au uitat faptul că lectura, asemenea iubirii, prelungeşte viaţa.
În iunie 2002 i-a fost decernat Premiul Internaţional Grinzane Cavour, iar în 2008 marele premiu Metropolis bleu pentru întreaga sa carieră.
