Constanţa Buzea, socotită de istoricii literari unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, s-a născut la Bucureşti în 29 martie 1941. În 1961 s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu (soţii Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (n. 1967) şi pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorţat). A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970. Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 lucrează ca redactor la România literară, unde semnează rubrica de corespondenţă „Post-restant“.
Opera poetică a Constanţei Buzea numără peste 20 de volume, la care se adaugă câteva antologii. Poetei i s-au decernat premii literare importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei. Constanţa Buzea a fost şi autoare de cărţi pentru copii, apreciate şi răsplătite cu premii literare. A încetat din viaţă pe 31 august 2012.
Volume de poezie: De pe pământ (EPL, 1963), La ritmul naturii (EPL, 1966), Norii (EPL, 1968), Agonice (EPL, 1970), Coline (Cartea Românească, 1970), Sala nervilor (Cartea Românească, 1971; sonete), Leac pentru îngeri (Albatros, 1972; antologie), Răsad de spini(Cartea Românească, 1973), Pasteluri (Albatros, 1974), Ape cu plute (Cartea Românească, 1975), Limanul orei (Eminescu, 1976), Poeme(Albatros, 1977; antologie), Ploi de piatră (Albatros, 1979), Umbră pentru cer (Albatros, 1981), Cină bogată în viscol (Cartea Românească, 1983), Planta memoria (Cartea Românească, 1985), Cheia închisă (Eminescu, 1987; antologie), Pietre sălbatice (Cartea Românească, 1988), Ultima Thule (Cartea Românească, 1990; sonete), Pelerinaj (Cartea Românească, 1997), Foşnet fabulos (Helicon, 1997; antologie), Pastelul amoros (Helicon, 1998; antologie), Pretext de conversaţie (Helicon, 1998; antologie), Roua plural (Vinea, 1999, ed. adăugită 2007; antologie), Făcutul meu cuvântul / Mon sort le mot (Grinta, 2006; antologie bilingvă în traducerea poetului Miron Kiropol),Netrăitele (Vinea, 2004), Netrăitele II (Vinea, 2008).
