Povestea vietii lui Gautama Buddha este invaluita in legenda, insa principalele fapte legate de viata sa se contureaza clar si poarta pecetea unicitatii. Nascut in casta razboinicilor (ksatriya) si crescut intr-un mediu princiar, tanarul Siddhartha a realizat ca luptele si stradaniile care-i preocupa indeobste pe oameni sunt zadarnice si ca, in pofida tuturor eforturilor lor de a fi fericiti, lumea ramane o urzeala de durere, mizerie si suferinta. Ca urmare, abandonand tot ce poseda, sotia, fiul si regatul, a plecat in cautarea invataturii si a intelepciunii capabile sa asigure omenirii o fericire reala si pacea perpetua. Renuntarea sa nu a fost deci o simpla retragere dezgustata din lume. Ea a fost in mod cert pozitiva, tintind la crearea, in locul starii existente viciate a lucrurilor, lipsita de liniste, pace si fericire, a unei lumi mai sanatoase si mai armonioase.
Pentru Buddha, filozofia a fost arta de a trai. Modalitatea filozofica de a trai adoptata de el este cu adevarat o viata ce si-a depasit individualitatea limitata si s-a emancipat de sub influenta inrobitoare a fortelor biologice. Pe baza ei si cu ajutorul patrunderii filozofice, el a atins universalitatea excelentei morale. Viata lui Buddha a fost, asadar, o viata de sacrificii, ducand, prin contemplarea adevarurilor universale, la realizarea binelui universal. El reprezinta in istoria omenirii simbolul emanciparii omului de tirania fortelor non-umane si al exaltarii demnitatii umane.
