Wilhelm Bousset (n. 3 septembrie 1865 - d. 8 martie 1920) a fost un teolog german, erudit exeget al Noului Testament. Si-a urmat studiile la Universitatea din Erlangen si Leipzig, unde l-a avut ca profesor pe Adolf von Harnack (1851-1930). In 1890 a devenit profesor de exegeza biblica a Noului Testament la Universitatea din Goettingen, iar ulterior la Universitatea din Giessen.
Bousset a fost o figura marcanta a Scolii de Istorie a Religiilor, care reunea savanti precum Richard August Reitzenstein (1861-1931), Albert Eichhorn (1856-1926) si Hermann Gunkel (1862-1932). Este renumit datorita studiilor sale comparate intre Biserica crestina timpurie si alte credinte religioase, indeosebi iudaismul elenistic. In scrierile sale, Bousset a demonstrat ca gandirea crestina a fost profund influentata de culturile si sistemele de credinta invecinate.
Una din contributiile sale majore la cunoasterea crestinismului este intocmirea unui amplu studiu al evolutiei acestuia de la inceputuri pina la Irineu din Lyon (sec. III). A descoperit ca numele de Kyrios (Domn) pe care Sf. Pavel l-a dat lui Iisus Hristos era acelasi nume pe care religiile misterice il dadeau zeului-erou. Potrivit interpretarii sale, se disting doua tipuri de comunitati:
- comunitati palestiniene care sunt legate de traditia iudaica;
- comunitati helenistice, intemeiate de Pavel din Tars, care au primit influenta religiilor misterice din Grecia.
