Poet francez, de asemenea, dramaturg și comentator muzical, Boris Vian s-a născut la Ville d`Array, în 1920. La vârsta de 12 ani a contactat o febră reumatică urmată de tifos, boli care-i vor marca sănătatea pentru întreaga viață. La vârstă de 17 ani a învățat să cante la trompetă. A studiat la Liceul Versailles și și-a luat diploma în inginerie civilă în 1942.
A debutat în 1943 cu Verocquin et le Plancton. În timpul războiului a scris cronici muzicale în ziarul Le jazz hot și a compus el însuși cântece. Între acestea, cel mai bine vândut a fost Le deserteur (1955), un cântec despre războiul din Algeria, pe care autoritățile franceze l-au interzis. De asemenea, a scris scenarii și a fost actor de film. A tradus în franceză scriitori americani: Raymond Chandler, William Tenn, Henry Kuttner, Ray Bradbury. Deși nu a fost luat în serios ca scriitor în timpul vieții, s-a remarcat în cercurile existențialiste și postsuprarealiste. În 1952 a fost ales membru în Colegiul de Patafizică, inițiat de Alfred Jarry. A murit în 1959.
A mai publicat L'equarissage pour tous, 1946 (piesa, jucată în 1950); J'irai cracher sur vos tombes (1946, sub pseudonimul Vernon Sullivan); Les morts ont tous la meme peau (1947); L'ecume des jours (Spuma zilelor, 1947); L'automne a Pukin (Toamnă la Beijing, 1947); Fiesta (1948, opera, jucată la Berlin); Et on tuera tous les affreux (1948); Elles se rendent pas compte (1948); Les fourmis (1949); Cantilènes en gelée (1949); L' herbe rouge (Iarba roșie, 1950); L'arrache coeur (Smulgătorul de inimi, 1953); Le chevalier de neige (1953); En avant la Zizique (1958); Les Batisseurs d'Empire ou le Schmurz (1959). Postum, au apărut volumele Les lurettes fourrees? (1962); Je voudrais pas crever/ N-aș prea vrea ca s-o mierlesc (trad. rom. Linda Maria Baros și Georgiana Banu, Editura Paralela 45, 2002).
