Vasile Andru s-a născut la 22 mai 1942, în satul Bahrinești, în nordul Bucovinei. a urmat studii universitare la Iași, absolvite în 1965. Șapte ani este lector universitar. Părăsește catedra și se consacră scrisului și practicii sapiențiale. În 1975 devine membru al Uniunii Scriitorilor și se stabilește în București. Din 1980 este redactor principal la revista "Viața Românească". În 1990 este ales șeful secției de proză a Asociației scriitorilor București.
Face stagii de documentare antropologică la Roma (1989) și la Paris (1990, 1991). Călătorii de studii în India cu bursa Sivananda (1992, 1996). Centrul Sivananda din Trivandrum-India i-a conferit titlul de master în filosofia Vedanta. Participă la simpozioane internaționale de istoria religiilor și de psihologie.
În 1990 întemeiază Centrul de Practică Isihastă din București. Face trei călătorii la Muntele Athos. O efemeră rezidență în Noua Zeelanda (1999, 2000), unde elaborează volumul Revelația Polineziei. Participări culturale la New York (2006, 2007) și Tokyo (2010). Între 2001-2011 face parte din Juriul internațional "Balkanika" pentru promovarea culturii est-europene.
Scrieri:
A publicat 30 de cărti. Volume literare (selectiv): Iutlanda posibilă (1970), Mirele (1975), Arheologia dorințelor (1977), Noaptea împăratului (1979), Turnul (1985), Muntele Calvarului (1991), Păsările cerului (1999), Cel mai îndepărtat paradis (2001), Grădinile ascunse (2006).
Cărți pe tema optimizării umane și "jurnale" sapiențiale: Viață și semn (1989), India văzută și nevazută (1993), Mistici din Carpați (1998), Psihoterapie isihastă (2000), Isihasmul sau meștesugul liniștirii (2002), Întâlniri cu maeștri și vizionari (2001), Exorcismele (2004), Surâd deci exist (2010), Istorie și taină la Sfântul Munte Athos (2014).
