André Maurois, născut Emile Salomon Wilhelm Herzog (1885, Elbeuf, Seine Maritime, Franţa – 1967, Paris), romancier, autor de biografii şi eseist francez, e cunoscut în special pentru biografiile sale romanţate despre Shelley, Balzac, Proust, Frédéric Chopin sau Benjamin Franklin. În Primul Război Mondial, Maurois a activat ca ofiţer de legătură cu armata Marii Britanii.
A debutat ca romancier cu Les silences du colonel Bramble (1918), o ficţiune acidă inspirată de experienţa din timpul războiului. Biografia lui Shelley, Ariel (1923), extrem de bine primită de cititori, a fost însă criticată de specialişti pentru lipsa de rigoare academică; biografiile ulterioare au respectat standarde academice mult mai riguroase.
Considerat capodopera lui Maurois, Climate (1928) e un roman despre iubire, gelozie şi despre slăbiciunile umane. Apărut între o biografie a lui Disraeli (1927) şi una a lui Voltaire (1932), Climate îi e dedicat celei de a doua soţii a romancierului, Simone de Caillevet. Romanul a fost ecranizat, în 1962, de Stellio Lorenzi.
Maurois a ţinut frecvent prelegeri în America înainte de cel de al Doilea Război Mondial şi apoi, după ocuparea Franţei de către nazişti, s a mutat în Statele Unite. Din 1943 şi până la terminarea războiului a activat, alături de Antoine de Saint Exupéry, în cadrul forţelor Aliaţilor din Africa de Nord. A fost, în 1951, primul preşedinte al juriului de la Cannes. Din 1938 a fost membru al Academiei Franceze. Printre titlurile sale cele mai cunoscute, în afară de biografii, se numără Le cercle de famille (roman, 1932); Histoire de France (1947); Les roses de septembre (1956, roman); Mémoires (1970).
