logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Vezi toate cărţile

Autor \ Anatole France

Raftul Cartepedia
Anatole France

Anatole France

Vezi toate cărţile
AdaugăPreview Ospătăria „La regina Pédauque” Ospătăria „La regina Pédauque” Anatole France
În stoc
11,38 lei
-15%
13,39 lei
Preview Insula pinguinilor Insula pinguinilor Anatole France
Indisponibil
AdaugăPreview Crima lui Sylvestre Bonnard Crima lui Sylvestre Bonnard Anatole France
În stoc
12,6 lei
-10%
14 lei
AdaugăPreview Nos enfants Nos enfants Anatole France
În stoc
4,25 lei
-15%
5 lei

BIOGRAFIE

Anatole France (1844, Paris – 1924, Tours), pseudonimul lui Jacques Anatole François Thibault, poet, jurnalist şi romancier prolific, a primit, în 1921, Premiul Nobel pentru Literatură.
Anatole France a fost considerat de contemporanii săi omul de litere francez ideal; câteva cărţi au devenit, în timpul vieţii sale, bestselleruri, iar romanul care i-a adus celebritatea, Crima lui Sylvestre Bonnard, a fost premiat de Academia Franceză în 1881. În 1896 France avea să devină, el însuşi, membru al Academiei Franceze. Stilul său, modelat după Voltaire, scriitura lui elegantă, amestecul de scepticism, hedonism şi ironie, tipic viziunii sale, aveau să-l transforme într-unul dintre autorii clasici ai epocii.
În Insula pinguinilor (1908), Anatole France satirizează moravurile societăţii franceze de secol XVIII şi XIX şi, în subsidiar, ironizează superstiţiile populare şi fetişurile religioase din toate timpurile. Anatole France rezervă, în acest tur de forţă alegoric prin istoria umanităţii, un spaţiu amplu relatării ficţionale, de pe poziţii critice, a Afacerii Dreyfus. Romancierul a jucat un rol important în această controversă, semnând faimoasa scrisoare a lui Émile Zola, J’accuse, în sprijinul lui Alfred Dreyfus. După mai bine de un deceniu, nevinovăţia tânărul ofiţer evreu, acuzat de spionaj, a fost dovedită, dreyfusarzii având câştig de cauză. 

Printre cărţile publicate de Anatole France se mai numără volumul de poeme Poèmes dorés (1873), Poftele lui Jean Servien (1882), romanul autobiografic Cartea prietenului meu (1885), Ospătăria „La regina Pédauque“ (1893), Thaïs (1890), colecţia de cronici literare La Vie littéraire (1888 1892), colecţia de aforisme Grădina lui Epicur (1895), volumul de povestiri Le Puits de Sainte Claire (1895), prozele din Histoire contemporaine (1896 1901), Revolta îngerilor (1914).

A fost influenţat de: Voltaire