O distopie rusească dură, cruntă, care prefigurează un viitor al Rusiei nu chiar atât de SF pe cât ai putea crede la prima vedere. Ne aflăm în anul 2027 și modelul tiranic de a conduce o țară impus de Ivan cel Groaznic a redevenit un model demn de urmat. Statul revine la Monarhie, o manarhie tradiționalistă, naționalist-religioasă, condusă criminal de propria securitate – opricinici care bântuie țara în căutare de dizidenți. Marea Rusie se înconjoară de un zid care să o apere, întrerupe relațiile diplomatice cu Occidentul, însă păstrează o relație de strânsă prietenie cu imperiul chinez, furnizor de replici ale industriei occidentale.

Ortodoxia, valorile tradițional-medievale rusești, violența, lipsa libertății, literatura de comandă devin reperele noii națiuni. Personajul central e unul dintre membrii de bază ai noii securități și întreg romanul pare a fi un jurnal intim al activităților sale zilnice. Macabru, pesimist, absurd până la fantastic, de o ironie cinică, aproape malefică, Ziua opricinicului e un roman pentru cei cu stomacul puternic și nervii bine struniți. Dacă nu am ști de ce e capabilă istoria poporului rus, am vorbi de o distopie depresivă. Însă nimic nu pare imposibil și Sorokin te lasă să înțelegi că poveștile lui Tataie și ale lui Komiaga își regăsesc biografia nu doar în trecutul marelui imperiu, ci și în multe dintre zilele actualei puteri mondiale.