Zacharias Lichter este un personaj cel puțin straniu. El apare cumva ca un Diogene modern ce și-a înlocuit butoiul cu un garaj dezafectat, pe structura căruia a fost altoit un sfânt nebun pentru Hristos. El însuși se descrie ca un profet atins de flacăra divină. Modelul lui suprem este dreptul Iov. De aceea el nu catadicsește să dea importanță înțelepciunii semenilor săi, fie ei profesori, doctori sau alte soiuri de intelectuali, căutând mereu să pătrundă înțelepciunea lui Dumnezeu. Printre virtuțiile lui se numără cerșetoria, pe care o practică din vocație și nu din necesitate, precum și fraternizarea cu ceilalți excluși ai societății, fie ei bețivi incurabili, bătrâni părăsiți sau cerșetori comuni. O teribilă repulsie îi provoacă cei răpiți de mirajul aparențelor, cei cuprinși de febra elucidării, precum și cei ce se scaldă în apă călduță a comodității sau a locului comun.
Ceea ce intensifică aura de mister din jurul personajului creat de Matei Călinescu este desăvârșita absență a biografiei sale, autorul nespecificând nimic despre familia lui, copilăria, anii de formare sau alte evenimente ce l-ar fi putut aduce pe Z. Lichter în ipostaza de „om al străzii”. În jurul lui plutesc o mulțime de legende, dar niciuna nu pare veridică. Și este foarte bine așa, întrucât elucidarea vieții ar duce inevitabil la golirea de sens și de magie a opiniilor sale.
Viața și opiniile lui Zacharias Lichter este mai degrabă un manual de filosofie stoică sau de ascetică și mistică, ambele aplicate la viața cotidiană. O lectură ce riscă să vă răscolească concepția despre lume și viață.
