Apărut la începutul secolului 21, romanul Viaţa lui Pi este cunoscut ca o odisee a literaturii moderne.

Tema romanului este călătoria iniţiatică a unui tânăr indian, obligat să plutească în derivă timp de 227 de zile împreună cu patru animale: un urangutan, o zebră, o hienă şi un tigru bengalez (Richard Parker).

Proprietarul unei grădini zoologice din India  pleacă cu familia şi toate animalele în Canada. La destinaţie ajunge numai tânărul Pi – Piscine Patel, în urma unei călătorii traumatizante. Naufragiul îl obligă să se maturizeze într-o singură noapte, iar pe parcursul călătoriei este forţat să devină bărbat, să ia decizii dure, să cunoască şi să accepte cruzimea. Lupta lui pentru supravieţuire este descrisă cu realism şi are uneori accente de umor macabru. Întreaga călătorie este o lungă lecţie de viaţă, o fabulă modernă, în care personajele interacţionează cu cruzime. Teama de a rămâne singur îl face să îşi iubească duşmanul şi să îşi divinizeze durerea. Trece prin momente de disperare, are viziuni, în urma cărora intră în agonie şi care îl scot din timpul real, ajutându-l  în momentele critice să nu treacă pragul nebuniei. După toate cele experimentate, marea deziluzie constă în faptul că odată salvat, poveştile lui sunt considerate simple fantezii şi adevărul acceptat este cel pe care îl doresc oamenii şi nu cel care a fost trăit de el. Adevărul este valabil numai în măsura în care satisface nevoia oamenilor de senzaţional, iar povestea lui trebuie spusă în felul în care lumea este dispusă să îl creadă.