Asemenea lui Vlad Zver, şi eu am rămas puţin contrariată de acest roman. Autorul încearcă să aducă lumea basmului pe tărâmul realităţii şi să sublinieze nepotrivirea de substanţă a acestor două domenii care nu ar putea coexista în mod real, aşa cum, geografic, o ţară e aşezată lângă alta. Povestea fetei care e ademenită să păşească graniţele unei lumi fantastice şi când se întoarce îşi găseşte părinţii îmbătrâniţi nu e un element de noutate în ficţiune; ceea ce aduce autorul nou în această variantă de “basm” e privirea întoarsă spre real şi spre reacţiile, gândurile şi problemele celor lăsaţi în urmă de călătoare. Pe de altă parte ni se servesc o mulţime de explicaţii şi analize de ordin psiholgic privind ontologia basmului, a motivului schimbăruşului, adică a înlocuitorului identic al unei persoane care a fost răpită de fiinţe supranaturale, ceea ce duce la o lectură interesantă cel puţin din punct de vedere informativ. Impresia mea de final a fost că autorul a greşit undeva şi că nu I-a reuşit ceea ce şi-a propus. Cu toate acestea, “Un altfel de basm” s-a dovedit o lectură suficient de plăcută, potrivită mai ales pentru după-amiezile lipsite de chef.