În ciuda impresiei pe care o lasă în jurul său, George Falconer nu e un bărbat singuratic, îngâmfat sau cătrănit. Profesor universitar în Los Angeles, adaptat la stilul de viață american în ciuda originii britanice, George e un bărbat de 58 de ani care-și trăiește drama de după moartea iubitului său într-un accident de mașină. Isherwood ne pune în față 24 de ore din viața acestui personaj, cu fricile, maniile, cu melancolia și puseurile sale de ură.
Teoretic, Un bărbat la singular e despre viața unui homosexual și despre pierderea persoanei iubite. În realitate, vocea critică și severă, alteori indulgentă și copilăroasă a lui George exprimă o gamă întreagă de sentimente și emoții, cu nimic diferite de cele ale unei persoane heterosexuale. Însă tema homosexualității, atât de pronunțată în roman la nivel ideologic, care a făcut celebră această carte, e o temă-pretext. Aproape-bătrânul George își pierde ființa iubită, are doar câțiva prieteni (mai degrabă prietene), vecini care îl privesc cu prejudecățile de rigoare (e ok, dar păcat că e homosexual, sigur a fost abuzat când era mic), predă unor studenți care fac parte din diverse minorități și se simte tânăr și puternic în fața lor, dar deseori se întreabă cum e văzută homosexualitatea lui pe holurile facultății. Admiră mușchii tinerilor care fac sport și e îngrijorat de soarta trupului său.
Deasupra tuturor, fantoma lui Jim, iubitul pierdut, bântuie amintirile, locuința, momentele scurte petrecute cu prietenii. Geografia locurilor pe care le străbate George în 24 de ore, dar și geografia sa mentală, ambele au fost construite de către cuplul care nu mai există și a cărui absență e resimțită în fiecare pagină din roman. Un roman intim, cu o voce care vibrează puternic, încordată deseori la maxim. Un roman care te ține aproape și care amintește de scriitura mai cunoscută a unui Philip Roth, de pildă.
