O carte precum cea pe care o am în față nu poate fi scrisă decât de un împătimit care, plin de respect, se apleacă asupra volumului lui James Joyce, Ulise, și cu ochii mari și cu mintea în gardă, încearcă să descâlcească ghemul Ariadnei din labirintul imaginat de scriitorul irlandez.
Mircea Mihăieș reușește să ofere cititorilor, indiferent de-s familiarizați cu Joyce și-al său Ulise sau nu, o perspectivă extrem de interesantă care analizează nu doar structura și mesajele cifrate din roman, ci și modul în care Joyce a ajuns să scrie Ulise mergându-i pe urme și urmărindu-i viața până la climaxul care a însemnat Ulysses atât pentru autor cât și pentru istoria literaturii.
Magnific la studiul lui Mircea Mihăieș este faptul că acesta reușește să nu fie prea academic și ajunge, astfel, la absolut orice cititor, întrucât structura cărții aduce a roman de aventuri (până la urmă, aventură se poate numi drumul întreprins de absolut orice cititor prin hățișul minții lui Joyce), iar limbajul utilizat, chiar dacă poate ridica unele probleme, este accesibil, făcând mulțimea de trimiteri și note să nu îngreuneze lectura, ci dimpotrivă, să o facă extrem de plăcută.
Un roman despre un alt roman care nu are voie să fie ratat de nici un cititor împătimit.