Mulţi cititori ai Suspinului vorbesc despre furia, zgomotul, naraţiunea demonică ce răzbate din paginile volumului datorită, în primul rând, naturii supranaturale a personajului principal Moraes Zogoiby a.k.a. Maurul, posesor al unei mâini imense şi a unei puteri nemaipomenite în braţ.

Însă romanul nu este numai zgomotul şi furia cu care Maurul poate izbi uşa şi zdruncina fălcile ce-i ies în cale, ci mai degrabă furia şi neputinţa unui proscris al naturii şi societăţii. Maurul este eternul învins de legile lumii înconjurătoare, aproape întotdeauna nedrepte faţă de cei diferiţi şi incapabili de adaptare, individul care mereu iubeşte din umbră şi întotdeauna este păcălit de amor într-un mod tipic vodevilului, personaj de tragică comedie cu o mamă, eterna mamă, sufocant de iubitoare. Atât de iubitoare, încât ajunge să uite pe cine şi de ce iubeşte. Maurul este imaginea tristeţii la fel cum mama sa, Aurora Zogoiby, este imaginea femeii fatale artist, dorită de toată lumea însă înfricoşător de autoritară, inteligentă şi posesivă.

Romanul este, bineînţeles, foarte bine scris, plin de povestiri adiacente, supraetajat, cu un uşor iz de miraculos şi suprarealism, poate şi datorită faptului că mama Maurului este pictoriţă şi lui datorită lui Vasco Miranda care aduce extrem de mult cu Salvador Dali.