Dacă luăm percepţia noastră asupra timpului exterior, anume timpul liniar, îl rupem în mai multe bucăţele pe care le amestecăm, şi apoi luăm timpul în adâncime, să zicem un posibil timp al conştiinţei, şi îl rupem şi pe acesta în bucăţele pe care le amestecăm cu cele de dinainte, obţinem un puzzle fantastic, care pentru a putea fi rezolvat ar avea nevoie de un element aparte, un liant care să se poată găsi în oricare din piese în orice moment. Aşa se constituie minunatul şi aclamatul roman al lui Phillip K. Dick, propulsând cititorul în mijlocul unui vârtej temporal din care personajele încearcă disperat să iasă înainte să fie transformaţi în cenuşă de aripa necruţătoare a timpului. Plasând acţiunea într-un viitor în care lupta pentru informaţie se duce între cei cu abilităţi telepatice şi cei cu puterea de a le bloca, în care roboţii şi maşinile şi-au câştigat autonomia faţă de oameni, K. Dick reuşeşte să facă o buclă în construcţia textului de tip ştiinţifico-fantastic, creând o lume futuristă doar pentru a ieşi din ea, în această odisee temporală care a devenit unul dintre cele mai iubite romane ştiinţifico-fantastice.