Romanul lui Doerr despre scurta întâlnire dintre doi adolescenți în timpul celui de-al doilea război mondial a fost unul dintre cele mai citite și comentate romane din ultimii doi ani. Un roman spectaculos, cu o construcție complexă, dramatic, cu multă tensiune și mult lirism. Un roman despre curaj, în primul rând. Ambii protagoniști – Marie-Laure LeBlanc, o fetiță care-și pierde pe rând vederea, tatăl și bunicul, apoi Werner Pfenning, orfan, sărac, destinat vieții scurte în minele Germaniei hitleriste, pasionat de toate mașinăriile electrice și visând să ajungă la cea mai bună școală din Patrie – amândoi sunt naivi, ghinioniști, însă își păstrează speranța până la capăt.
Doerr construiește un roman 450 de pagini pentru o întâlnire de câteva minute, însă întreaga arhitectură a celor două biografii e fascinantă. Evident că nu doar despre cei doi sunt cele 450 de pagini. Avem războiul, nazismul crunt cu școlile dure, selecția militarilor perfecți și crimele posibile în numele arienilor, apoi o Franță care se prăbușește rapid în fața înaintării trupelor germane, cu retrageri în forță și misterul unei pietre celebre care promite viață veșnică și blestem pentru posesorul ei. Multe fire narative minuscule în jurul destinelor celor doi și o evoluție a poveștii care te face să citești repede și cu nerăbdare cartea. Ah, și capitole foarte scurte. Unele de jumătate de pagină.
Așadar o recomandare de lectură serioasă. E o carte care se potrivește și celor care citesc mult și celor care citesc puțin. Un roman care a pus pe jar critica americană și care a fost citit deja de sute de mii de oameni. Nu e puțin, mai ales că pe lângă multele premii primite are pe copertă și Pulitzer 2015!
