O carte de o sensibilitate profundă, alcătuită din ironie, inteligenţă, durere şi tărie. O carte scrisă de un bărbat care reuşeşte în mod implauzibil să vadă viaţa prin ochii unei adolescente de 16 ani, care ştie că într-o bună zi, nu foarte îndepărtată, are să moară. Evenimentele se precipită, povestea curge fără exagerări având puterea de a te apropia atât de mult de personaje încât simţi că stai la o masă din Amsterdam alături de Hazel şi Augustus, că aştepţi să afli împreună cu ei mult-căutatul sfârşit al cărtii preferate, că le eşti aproape atunci când trec prin inevitabilele momente dureroase ale bolii, care sunt, toate, aşa cum le place să spună, efecte secundare ale morţii, mai puţin unul singur: moartea.
Nu e o carte doar pentru adolescenţi, deşi m-aş fi bucurat să o fi citit şi eu în adolescenţă. E o carte din care oricine poate afla cum poate fi trăită viaţa atunci când a trăi este, mai curând, o speranţă.