Spectrul lui Phlebas e romanul care deschide una dintre cele mai mari serii space opera din istoria literaturii SF. Scris în 1987, romanul va fi urmat de multe alte romane sau povestiri care completează istoria unei civilizații pentru care mașinile (roboți gânditori, minți gigantice, nave imense de luptă sau de colonizare) au devenit parte din propria existență.
Romanul de față ne aruncă în plin conflict între civilizația Culturii (umanoidă, chiar dacă diversă) și cea a Idiranilor, creaturi de mari dimensiuni cu trei picioare, două brațe și un înveliș cartilaginos care le oferă rezistență și putere fizică înspăimântătoare. Însă mai important e războiul lor sfânt, de cucerire a celorlalte civilizații considerate inferioare și murdare.
Cultura se bazează pe puterea mașinilor și a minților gigantice care conduc marile nave de luptă. O asemenea minte scapă cu dificultate dintr-o confruntare și se refugiază în tunelurile înghețate ale planetei Lumea lui Schar, planetă neutră, cucerită de spectrul morții și condusă de o entitate suficient de puternică cât să facă ambele tabere să ezite în a încălca neutralitatea.
În căutarea minții sunt trimiși Bora Horza Gobuchol, spion al Idiranilor, mascul aparținând unei specii umanoide, capabile să-și modifice structura fizică și să copieze orice individ din jurul său și Perosteck Balveda, agent al Culturii, luptătoare de elită, bine modificată la nivel biologic prin implanturi special concepute pentru a se transforma în arme la nevoie. Două personaje centrale care străbat universul în încercarea de a pătrunde pe Lumea lui Schar. Care descoperă prima mintea navei pentru a o recupera sau a o distruge, care este mai inteligent, puternic, viclean sau perfid, vă invit să aflați citind acest roman. Se citește repede și suspansul vă însoțește până spre final.