Nu trebuie să fii de acord cu tezele lui Suvorov, dar nici să-l ignori. Deși unele idei de-al sale mi-au părut puțin exagerate și ușor nefondate, l-am citit cu plăcere.
Plăcere e puțin spus, având în vedere că i-am citit cartea în două zile și m-a ținut treaz o noapte întreagă.
În momentul în care ai în față o astfel de cărțulie ai tendința să o consideri o altă teorie alambicată conspiraționistă numai bună de alarmat băbuțele din fața blocului. Recunosc că am avut această reținere când am luat prima dată cartea în mână și am citit prezentarea de pe copertă. Însă mi-am păstrat suficient sânge rece cât să o frunzăresc și nu mi-a părut deloc rău. Suvorov deține o tonă de informații și are o bibliografie destul de sănătoasă pentru o carte de 300 de pagini. Însă nu asta îl face interesant și valoros, ci detaliile militare pe care acesta le așterne pe hârtie.