Autorul este un personaj extrem de interesant care a refuzat să plece din Germania hitleristă spunând că nu-şi poate părăsi ţara şi că nu ar putea scrie într-o altă limbă. Şi-a atras oprobriul public, Thomas Mann fiind unul dintre cei care l-a admonestat pe Fallada pentru faptul că nu condamnă regimul părăsind ţara şi atacându-i pe nazişti, neştiind că acest autor, care a avut parte de interesul lui Goebbels şi care a primit ordine de la ministrul propagandei naziste să redacteze texte antisemite, va ajunge în 1946 să scrie o capodoperă: Jeder stirbt für sich allein, un roman dedicat celor care şi-au păstrat umanitatea, bunătatea, decenţa şi demnitatea într-o perioadă în care adevărul era urât doar pentru că displăcea marilor lideri.
Singur în Berlin nu este un roman întunecat, deşi perioada pe care o zugrăveşte şi personajele pe care Hans Fallada ni le prezintă sunt josnice şi mârşave, iar acţiunile pe care le întreprind par adesea desprinse dintr-o lume fantastică. Romanul păstrează în rândurile sale cele mai de preţ simţăminte omeneşti, simţăminte fără de care umanitatea s-ar pierde în negurile urii şi ale vrajbei, speranţa şi încrederea în bunătatea omului şi în demnitatea celui care, deşi poate pierde totul în urma unei acţiuni care poate să nu aibă niciun răsunet în cei din jurul său, riscă pentru a nu fi o rotiţă într-un angrenaj violent şi vulgar.
