Ce titlu infam, parcă ar fi un articol de ziar de scandal sau un roman ieftin. Iar coperta nu-i face deloc cinste. Singurul lucru care m-a atras către acestă carte a fost numele autoarei: Simone de Beauvoir. Mi-a fost teamă că o voi citi doar din respect față de acest nume, un fel de obsesie cu care fanii se pricopsesc și de care ar trebui să se vindece, ca de o răceală. Am dat, în schimb, peste o poveste destul de intersantă despre doi bătrâni, foști profesori universitari (mi-e teamă că nu mă pot abține să nu fac o asociere între personaje și ea împreună cu Sartre), care se tem de îmbătrânire. Mai mult decât atât, se tem de deteriorarea relației lor. Nu-și doresc sub nici un chip să ajungă unul dintre cuplurile care rămân împreună din obișnuiță, dar politețea îi împiedică să vorbească deschis și, curând, se ajunge la neînțelegeri.
Criză la Moscova ar trebui citită imediat după Femeia sfâșiată (Humanitas Fiction, 2014), deoarece în ea se vorbește despre aceleași probleme și temeri mereu prezente în viața unei femei. De fapt, nuvela fusese scrisă inițial pentru a fi inclusă în colecția sus menționată, însă s-a renunțat la ea în favoarea Vârstei discreției, o poveste tot despre bătrânețe și tot despre viața de cuplu. Se pare că Simone de Beauvoir nu s-a putut opri din a descrie femeia, însă acest lucru nu m-ar putea bucura mai mult.
