În 1932 a fost publicat romanul și s-a bucurat de un imens succes la nivel continental. A devenit bestseller și a fost și ecranizat. Era apreciat și discutat. În 1933, când Hitler a ajuns la putere, i s-a propus lui Fallada să intre în partid. A refuzat, iar umbra grea și groasă a zvasticii l-a acoperit și l-a făcut uitat pe Hans Fallada…
Fallada creionează portrete ca un desenator ambulant din piețele centrale ale orașelor. Stă lângă oamenii despre care scrie și îi ascultă, îi urmărește, îi înțelege, îi iubește, și fură bucăți din ei pentru a le așterne pe hârtie. La asta să te aștepți, cititorule, când vei lua cartea în mână. La descrierea vieții grele dintr-o țară înecată în criză economică, într-o țară în care luptele de stradă sunt extrem de violente și la ordinea zilei, într-o țară în care mai ai speranță că o să fie totul bine la un moment dat doar dacă ai pe cineva care te iubește lângă tine.
Johannes Pinneberg (Băiatul) o lasă gravidă pe iubita lui, Emma Mörschel (Mieluşica). Cum află vestea cea mare, Johannes se și hotărăște să o ceară în căsătorie. Emma, Mielușica, acceptă cu lacrimi de fericire în ochi și prezintă părinților decizia luată. Planuri sunt multe și extrem de complicate pentru că trebuie luat în calcul fiecare bănuț câștigat de Johannes, Băiatul, și toate ajutoarele pe care statul le acordă mamelor. Tinerilor li se pare că se pot descurca și se vor descurca cel puțin onorabil pentru că toate calculele lor arată că pot să ducă o viață decentă, cu destul de multe limite și abțineri, dar decentă. Iar fericirea, totuși, nu este dată de bani, ci de faptul că se au unul pe celălalt și că se iubesc. Și vor face astfel încât totul să fie bine. Totul va fi bine, micuțule. Oare?
