Pentru cei care cred că ştiu ce se întâmplă, pentru că au văzut filmul, cartea reprezintă o surpriză. De altfel, King nu s-a declarat niciodată mulţumit de capodopera lui Kubrick. Avea şi de ce, pentru că, în film, povestea e acaparată de hotelul Outlook, uriaş şi bântuit de un lux orbitor. Aici putea regizorul să-şi etaleze calităţile de maestru al tensiunii, în situaţii criptice cu decoruri alcătuite meticulos.

Din acelaşi subiect au ieşit două lucruri diferite, a căror calitate nu se compară după aceleaşi standarde. Filmul e parte a unei istorii din care fac parte Bach şi Rothko, iar cartea îi însoţeşte în mormânt pe Johnny, Joey şi Dee Dee Ramone.

Jack Torrance, scriitor aspirant şi alcoolic în recuperare, e antieroul romanului, prezentat în alunecarea lui sigură şi lirică spre nebunie. La momentul scrierii cărţii, King însuşi avea probleme serioase cu alcoolul, probleme care erau de altfel doar la început şi urmau să se agraveze pe parcursul următorilor 10 ani. Jack, care doar ce s-a lăsat, hotărăşte să accepte postul de îngrijitor pe perioada de iarnă la un hotel în inima munţilor, o clădire impunătoare, în stil gregorian, o moştenire din era de aur a turismului. Postul impune ca Jack să petreacă iarna doar cu soţia sa, Wendy, şi fiul lor de şase ani, Danny. O idee excelentă. De ce nu? Au trecut prin momente grele, în ultimul timp, din cauza lui, şi o vacanţă le-ar prinde bine. Visează să le arate că s-a schimbat, să şi-i apropie iar, să se aşeze în faţa maşinii de scris din nou, departe de băutură.

Jack Torrance se minte sincer, cu abnegaţia specifică băutorilor înrăiţi. Chiar îşi doreşte toate lucrurile astea, deşi, în lungile lui introspecţii mugurii unei nebunii incipiente îşi fac, aici şi acolo, simţită prezenţa. Unul din semne e figura propriului tată, şi el un alcoolic violent, care îi apare din ce în ce mai des, urlând la el dintr-o spălătorie; replică vinovată a cămăruţei în care King scria Carrie pe maşina de spălat.

Cu toată încărcătură asta, The Shining e mai mult decât o simplă dramă de familie. Dacă Jack e un alter-ego al scriitorului, la fel e şi Danny, care trăieşte într-o lume a lui, plină de lucruri pe care numai el le vede, "Strălucirea" care dă şi titlul cărţii. Micuţul Danny, a cărui percepţie extrasenzorială trezeşte la viaţă petele de sânge din istoria hotelului Outlook, Danny care poate oferi viaţă şi intenţii negative până şi unui furtun de incendiu. În Danny, nu îl recunoaştem oare pe micul Stephen, abandonat de un tată nepăsător, de la care nu i-au rămas amintire decât poveştile lui Lovecraft?

Astfel, cartea devine o exorcizare atent construită, pe parcursul căreia autorul trece prin trei generaţii de personaje, pe care le stoarce de demoni, şi fiecare demon capătă un nume, şi pentru fiecare demon o cadă se umple cu sânge, un animal din gard viu mai face câţiva paşi, un barman-fantomă aduce un mesaj de la diavol şi tot aşa.

King a mai scris o carte, Dr. Sleep, ce urmăreşte aventurile unui Danny Torrance bătrân şi alcoolic, bântuit de fantoma tatălui său… Haide, veniţi să ne jucăm!