Sertarul cu ură este debutul poetei Anca Zaharia. Un debut întâmplat la momentul potrivit, când poezia practicată de aceasta a ajuns la maturitate. Când vocea ei a căpătat mandat de a striga lumii întregi cuvintele durerii și ale tăcerii. Când mecanismele sufletului și ale minții au arătat că sunt suficient de forjate încât să se înhame la marea roată a lucidității.
În acest volum de debut Anca Zaharia vorbește despre sine, își dezbracă practic sufletul în fața cititorului, prezentându-și ura, disprețul, nervii, durerea, resemnarea, auto-damnarea. Dar nu cu patetism, nu cerșind milă, ci demn, sfidând normele falsei-decențe și ale bunului simț comercial. Poezia sa este un strigăt de război adresat „eroilor” aparențelor. Este un manifest pentru viața trăită cu maximă luciditate, unde nimic nu este întâmplător, unde nu există „nu contează” sau „așa trebuia să fie”: „fiecare punct negru e un răspuns/ fiecare rid de la colțul gurii/ e o întrebare/ fiecare cută de grăsime de pe burtă/ e o revoltă mută și apoi o resemnare tristă/ fiecare fir de păr e un indiciu/ că aici nu mai stă nimeni/ că abonatul a părăsit rețeaua/ că acest corp e gol/ și sunt lilieci ce mușcă/ sângeriu din pereți pe interior”.
Sertaru cu ură se recomandă a fi o lectură-oglindă, căci deși este o poezie personalistă, totuși cititorul riscă să se surprindă și pe sine printre vibrațiile versului translucid al poetei Anca Zaharia, despre care cu siguranță vom mai auzi.